Fractura reprezinta o intrerupere produsa la nivelul osului ca urmare a unui traumatism.
Factorii de risc pentru producerea unei fracturi:
Factorii traumatici – traumatismele sunt cauza principala a fracturilor;
Varsta – la varsta a III-a sistemul osos este mai sensibil din punct de vedere al rezistentei si automat, persoanele varstnice sunt mai predispuse la fracturi, o predispozitie mai crescuta avand persoanele care sufera de osteoporoza;
Activitati sportive – fracturi de stress ca urmare a microtraumatismelor repetate;
Densitatea osoasa scazuta si rezistenta scazuta a osului – osteoporoza, infectii osoase, formatiuni tumorale, boala Paget si altele;
Tulburarile de echilibru determinate de diverse afectiuni, printre care afectiuni ale urechii interne, tulburari de vedere, afectiuni cardio-vasculare, leziuni nervoase periferice;
Tulburari de coordonare in cazul unor afectiuni ale sistemului nervos central sau periferic;
Cauze reumatologice: deformari in cadrul unor patologii cronice evolutive (PR);
Cauze musculo-scheletale: hiperlaxitati ligamentare, hipotonie sau atrofie musculara.
Ce simptome au fracturile?
Durere;
Impotenta functionala la mobilizarea segmentului afectat tradusa prin incapacitatea de mobilizare a membrului respectiv sau imposibilitatea de sprijin pe acesta;
Tumefierea evidenta cu deformarea regiunii fracturate;
Echimoza;
Angularea membrului;
Scurtarea membrului;
La palpare se simte intreruperea osului si crepitatii la miscare;
Sangerare in caz de fractura deschisa.
Evolutia fracurilor:
Fracturile pot evolua cu aparitia unui edem care in timp dispare, evolueaza cu durere care dispare la imobilizare. Fractura are 4 stadii de refacere:
Inflamatia si edem in primele 7 zile;
Se secreta matricea organica (substanta pre osoasa) cat si fibre de colagen care sunt secretate de osteoblasti dureaza intre 7-14 zile;
Este stadiul aparitie calusului osos primitiv si dureaza intre 2-3 saptamani;
Este etapa de remodelare a calusului osos si de refacere a canalului medular care dureaza intre 4-6 saptamani.
Riscurile sau complicatiile unei fracturi sunt reprezentate de:
Redoare articulara in articulatiile vecine focarului de fractura;
Consolidare vicioasa – in cazul in care fractura nu a fost tratata corespunzator;
Pseudartroza – intarzierea consolidarii;
Calus vicios – poate determina complicatii secundare precum deformare osoasa, limitarea mobilitatii, inglobarea de vase, nervi, ligamente, tendoane cu aparitia de leziuni tertiare;
Osteoporoza de imobilizare – fenomen care apare in urma imobilizarii prelungite in aparat gipsat in asteptarea consolidatii naturale;
Osteonecroza aseptica ischemica – cea mai de temut complicatie a unei fracturi in zona epifizara (la capatul osului) care prinde si cartilajul, cu o perioada foarte lunga de timp de vindecare de cateva luni, chiar ani, desi calitatea osului va fi slaba si vor aparea sechele articulare care vor necesita interventie chirurgicala;
Sindrom dureros regional complex (crps tip 1) – este o afectare a simpaticului local care determina modificari vegetative, motorii si sensitive.;
Infectie osoasa in cazul fracturilor deschise;
Artoza precoce prin schimbarea presiunilor pe lantul biomecanic, in special in cazul fracturilor pe membrele inferioare.
Tratament:
Tratamentul medicamentos – urmareste in principal ameliorarea durerii si inflamatiei, care se poate realiza prin administrea de antiinflamatoare si antialgice.
Tratament ortopedic si chirurgical:
Aplicarea de aparate gipsate sau orteze la nivelul focarului de fractura (tratament conservator);
Placi metalice cu suruburi;
Tije centromedulare;
Fixatoare externe.
Tratamentul de recuperare:
Kinetoterapia urmareste – prin efectuarea de exercitii individualizate pacientului in functie de tipul de fractura, localizarea acesteia, metoda de tratament ortopedico-chirurgical, timpul de imobilizare, comorbiditatile asociate, nivelul anterior de activitate fizica, tipul de sporturi practicate – urmatoarele:
Reducerea/ameliorarea durerii / redorilor articulare;
Mentinerea/redarea/cresterea mobilitatii;
Reducerea/ameliorarea contracturilor musculare;
Tonifierea musculaturii ce inveleste osul vizat pentru a creste stabilitatea si protectia ulterioara a osului;
Corectarea posturii si aliniamentului corpului;
Corectarea schemei de mers;
Terapie ocupationala pentru refacerea gestualitatii mainii;
Cresterea functionalitatii pentru activitatile uzuale zilnice si pentru activitatile sportive.
Kinetoterapia se poate efectua atat in perioada de imobilizare a unei fracturi in vederea preventiei redorii la nivelul articulatiilor invecinate si a dezechilibrelor musculare de la nivelul trunchiului, dar mai ales dupa perioada de imobilizare sau postoperator in vederea refacerii functionalitatii segmentului si a intregului lant kinetic.
Antrenamentul pe Walker View – in cadrul fracturilor ce vizeaza membrele inferioare, fiind necesara reeducare posturala si locomotorie, se utilizeaza banda interactiva care ofera in timp real parametrii care trebuie corectati in timpul mersului;
Antrenamentul pe Huber 360 – programe de recuperare complexe pentru cresterea functionalitatii si antrenament in vederea integrarii profesionale si sportive.
Fizioterapia – urmareste in principal efectele antialgice si antiinflamatorii post imobilizare, imbunatatirea circulatiei si electrostimulare prin:
Curenti de joasa freventa (Trabert, TENS, curenti rectangulari/ exponentiali);
Curenti de medie frecventa (CIF);
LASER – terapie de inalta intensitate (OptonPro);
Ultrasunet.