Vertij: Cauze, simptome, tratament

Mulți pacienți descriu vertijul ca pe o senzație puternică de rotație a camerei sau de pierdere a controlului asupra propriului corp. Deși deseori este confundat cu amețeala obișnuită, vertijul reprezintă o tulburare diferită, care creează o senzație falsă de mișcare.

Senzația de rotație apare atunci când creierul primește informații contradictorii de la urechea internă, ochi și sistemul nervos. În mod normal, aceste structuri lucrează împreună pentru a menține orientarea și stabilitatea corpului. Atunci când apare un dezechilibru între semnalele transmise către creier, pacientul poate simți că totul se învârte în jurul său.

Cauzele vertijului sunt variate: de la probleme ale urechii interne și afecțiuni neurologice, până la stres, anxietate sau tulburări circulatorii. Din fericire, în majoritatea cazurilor, vertijul poate fi tratat eficient printr-o combinație de terapii medicale, kinetoterapie vestibulară și modificări ale stilului de viață. În cadrul clinicii noastre de Recuperare Medicală, Ortopedie și Neurologie, abordăm vertijul multidisciplinar, oferind pacienților soluții personalizate pentru redobândirea echilibrului și a confortului zilnic.

Ce este vertijul

Vertijul reprezintă o senzație falsă de mișcare sau rotație, chiar dacă persoana stă pe loc. Practic, creierul percepe o mișcare care nu există în realitate. Pacientul poate simți că încăperea se rotește, că se clatină sau că își pierde stabilitatea.

Este important să înțelegem diferența dintre amețeli și vertij. Amețeala descrie o stare generală de slăbiciune, nesiguranță sau dezechilibru, fără senzația clară de rotație. În schimb, vertijul este caracterizat aproape întotdeauna de impresia că totul se învârte.

Urechea internă și sistemul vestibular joacă un rol esențial în menținerea echilibrului. Aceste structuri transmit permanent informații către creier despre poziția corpului și mișcările capului. Atunci când semnalele provenite din urechea internă nu mai corespund cu informațiile primite de la analizatorul vizual și mușchi, tendoane, articulații, apare senzația de rotație specifică vertijului.

Vertijul poate apărea brusc sau progresiv și poate dura de la câteva secunde până la ore sau chiar zile. Uneori este însoțit de greață, tulburări de vedere, transpirații sau dificultăți de mers.

Tipuri de vertij

Există mai multe forme de vertij, fiecare având cauze și manifestări specifice. Înțelegerea tipului de vertij este importantă pentru stabilirea tratamentului corect.

Vertij periferic

Vertijul periferic are origine la nivelul urechii interne și reprezintă cea mai frecventă formă de vertij. Apare atunci când sistemul vestibular este afectat de inflamații, infecții, etc.

Pacienții cu vertij periferic pot prezenta:

• senzație intensă de rotație;
• greață și vărsături;
• tinitus (țiuit în urechi);
• scăderea auzului;
• tulburări de echilibru.

Deși simptomele pot fi intense, această formă de vertij răspunde foarte bine la tratament specific și la recuperarea vestibulară.

Vertij central

Vertijul central este cauzat de afecțiuni care implică creierul sau sistemul nervos central. Poate apărea în accidente vasculare cerebrale, scleroză multiplă, tumori cerebrale sau în traumatisme.

Această formă este mai rară, dar poate indica probleme medicale grave. De multe ori este asociată cu:

• tulburări de vorbire;
• vedere dublă;
• slăbiciune musculară;
• amorțeli;
• tulburări severe de coordonare.

Vertijul central necesită evaluare neurologică rapidă și investigații suplimentare.

Vertij paroxistic pozițional benign (VPPB)

VPPB este una dintre cele mai frecvente cauze ale vertijului. Apare atunci când mici cristale din urechea internă se deplasează anormal și afectează receptorii de echilibru.

Episoadele sunt:

• scurte;
• intense;
• declanșate de schimbarea poziției capului.

Pacientul poate simți vertij atunci când se ridică din pat, se întoarce pe o parte sau privește în sus. VPPB este tratabil eficient prin manevre vestibulare precum manevra Epley. (poziționarea controlată a capului și corpului pentru a readuce particulele deplasate din urechea internă într-o zonă unde nu mai provoacă vertij)

Vertij psihogenic

Vertijul psihogenic este asociat frecvent cu anxietatea, stresul și atacurile de panică. În aceste situații nu există întotdeauna o cauză organică evidentă, însă simptomele sunt reale și pot afecta semnificativ viața pacientului.

Persoanele afectate descriu:

• senzație de plutire;
• instabilitate;
• teamă de cădere;
• anxietate intensă.

Tratamentul include controlul stresului, psihoterapie și tehnici de recuperare vestibulară.

Vertij ortostatic

Vertijul ortostatic apare atunci când persoana se ridică brusc din poziția culcată. Este legat de scăderea temporară a tensiunii arteriale și apare mai frecvent la vârstnici.

Simptomele includ:

• vedere încețoșată;
• senzație de leșin;
• instabilitate;
• slăbiciune.

Cauzele vertijului – Cum apare vertijul

Vertijul poate avea numeroase cauze, iar identificarea acestora este esențială pentru un tratament corect.

Probleme ale urechii interne (labirintită, boala Meniere)

Patologiile urechii interne reprezintă unele dintre cele mai frecvente cauze ale vertijului. Sistemul vestibular, localizat în urechea internă, are rolul de a detecta mișcările capului și de a transmite informații către creier pentru menținerea echilibrului. Atunci când acest sistem este afectat de inflamații, infecții sau acumularea anormală de lichid, apar semnale eronate către creier, ceea ce poate produce senzația de rotație specifică vertijului. Afecțiuni precum labirintita sau boala Meniere pot determina episoade recurente de vertij, frecvent asociate cu greață, tinitus și tulburări de auz.

Afecțiuni neurologice (AVC, scleroză multiplă)

Afecțiunile neurologice pot, de asemenea, afecta mecanismele responsabile de echilibru și coordonare. Zonele creierului implicate în procesarea informațiilor vestibulare, precum trunchiul cerebral și cerebelul, au rolul de a integra semnalele provenite de la urechea internă, de la analizatorul vizual și de la sistemul proprioceptiv (receptori din mușchi, tendoane și articulații care transmit creierului informații despre poziția și mișcarea corpului). În patologii precum accidentul vascular cerebral sau scleroza multiplă, aceste circuite nervoase pot fi afectate, ceea ce poate duce la vertij, dezechilibru, tulburări de mers și alte simptome neurologice asociate.

Afecțiuni musculo-scheletate

Afecțiunile musculo-scheletale, în special cele de la nivelul coloanei cervicale, pot contribui la apariția senzației de amețeală, instabilitate sau dezechilibru. În regiunea cervicală există numeroși receptori proprioceptivi, localizați în mușchi, articulații și ligamente, care transmit creierului informații despre poziția capului în raport cu trunchiul. Aceste informații sunt integrate împreună cu semnalele provenite de la urechea internă și de la sistemul vizual, pentru a menține postura și echilibrul.

Atunci când apar contracturi musculare, dureri cervicale, posturi vicioase, traumatisme sau modificări degenerative precum spondiloza cervicală, aceste semnale proprioceptive pot deveni inexacte. Creierul primește astfel informații contradictorii: urechea internă transmite un anumit mesaj despre poziția corpului, ochii transmit altul, iar receptorii cervicali pot transmite o informație greșită. Acest conflict senzorial poate fi perceput de pacient ca amețeală, senzație de plutire, nesiguranță la mers sau dezechilibru.

În unele cazuri, tensiunea musculară cervicală poate limita mobilitatea coloanei cervicale și poate modifica postura capului, suprasolicitând mecanismele de control al echilibrului. De asemenea, durerea cervicală persistentă poate crește sensibilitatea sistemului nervos și poate amplifica percepția simptomelor, mai ales la pacienții anxioși sau la cei care evită mișcarea de teamă să nu declanșeze un nou episod.

Este important de menționat că afecțiunile cervicale produc mai frecvent amețeală cervicogenă și senzație de instabilitate, nu întotdeauna vertij rotator tipic. Vertijul adevărat, cu senzația clară că mediul se învârte, este mai des asociat cu afectarea urechii interne sau cu patologii neurologice. De aceea, evaluarea medicală este esențială pentru diferențierea dintre vertij vestibular, amețeală cervicogenă și alte cauze posibile.

Afecțiuni precum spondiloza cervicală pot contribui la apariția amețelilor și dezechilibrului, mai ales atunci când sunt asociate cu durere, rigiditate, contracturi musculare și mobilitate redusă. 

Durerea și tensiunea musculară cervicală pot agrava simptomele de instabilitate prin afectarea controlului postural și prin creșterea disconfortului la mișcările capului. 

Tulburări circulatorii (hipotensiune, insuficiență vasculară)

Tulburările circulatorii, hipotensiunea arterială sau insuficiența vasculară pot reduce temporar aportul de oxigen și sânge către structurile implicate în menținerea echilibrului, precum urechea internă și anumite regiuni ale creierului. În aceste situații pot apărea senzații de amețeală, instabilitate sau chiar episoade de vertij, mai ales la schimbarea bruscă a poziției corpului. Pacienții pot descrie vedere încețoșată, slăbiciune sau senzație de leșin.

Infecții și inflamații

Infecțiile și inflamațiile care afectează urechea internă pot perturba funcționarea sistemului vestibular și pot declanșa episoade acute de vertij. De exemplu, labirintita și neuronita vestibulară apar frecvent după infecții virale și pot provoca vertij intens, greață și tulburări de echilibru. În plus, anumite medicamente, precum unele antibiotice, sedative sau antihipertensive, pot influența funcția vestibulară sau tensiunea arterială și pot favoriza apariția amețelilor și vertijului.

În multe cazuri, stresul și anxietatea joacă un rol important în apariția sau agravarea simptomelor. Organismul aflat într-o stare constantă de tensiune poate deveni mai sensibil la senzațiile de dezechilibru, iar hipervigilența față de simptome poate amplifica percepția amețelii. De asemenea, anxietatea poate determina tensiune musculară cervicală, respirație superficială și dificultăți de concentrare, factori care contribuie suplimentar la senzația de instabilitate.

Factori de risc pentru vertij

• Vârsta înaintată este unul dintre cei mai importanți factori de risc. Odată cu îmbătrânirea, sistemul vestibular își pierde eficiența, iar echilibrul devine mai fragil.
• Sedentarismul contribuie la atrofia musculaturii și la afectarea coordonării. Lipsa activității fizice poate reduce capacitatea organismului de a se adapta la schimbările de poziție.
• Afecțiunile cronice, precum hipertensiunea arterială, diabetul sau bolile cardiovasculare, pot influența circulația cerebrală și echilibrul.
• Anumite medicamente pot avea ca efect secundar amețeala sau vertijul, mai ales cele sedative sau antihipertensive.
• Afecțiunile articulare, precum gonartroza, reduc mobilitatea și favorizează sedentarismul, ceea ce afectează echilibrul și crește riscul de vertij.

Simptomele vertijului

Simptomul principal al vertijului este senzația că mediul se rotește sau că pacientul se mișcă fără control.

Alte simptome frecvente includ:

• dezechilibru;
• instabilitate la mers;
• greață și vărsături;
• vedere încețoșată;
• transpirații;
• dificultăți de concentrare.

În unele cazuri apar tinitusul și pierderea auzului, mai ales în afecțiunile urechii interne.

Un semn important este nistagmusul, adică mișcările involuntare și rapide ale ochilor, observate frecvent în timpul episoadelor de vertij.

Când trebuie să mergi la medic dacă ai vertij

Deși multe episoade de vertij sunt benigne, există situații în care consultul medical este esențial.

Este recomandat să mergi la medic dacă:

• episoadele sunt frecvente;
• vertijul este sever;
• simptomele persistă mai multe zile;
• apar dificultăți de mers;
• există pierdere de auz.

Vertijul asociat cu slăbiciune musculară, amorțeală, dificultăți de vorbire sau tulburări de vedere poate indica o urgență neurologică, precum un AVC, și necesită evaluare imediată.

În cadrul KINOMED, evaluarea neurologică și recuperarea medicală permit identificarea rapidă a cauzei și inițierea tratamentului adecvat.

Complicații și impact asupra vieții

Vertijul netratat poate afecta profund viața de zi cu zi. Una dintre cele mai importante complicații este riscul crescut de cădere și de accidentare, mai ales la vârstnici.Pacienții își pot limita activitățile zilnice din cauza fricii de a nu declanșa un nou episod. Această limitare este și mai accentuată atunci când există dureri articulare sau probleme ale coloanei vertebrale.

Afecțiunile musculo-scheletale, precum durerile articulare, pot agrava dificultățile de mobilitate. Durerea lombară, dorsalgia și durerile cervicale influențează postura și echilibrul. Sciatica poate afecta mersul și coordonarea, crescând riscul de dezechilibru. 

Pe termen lung, vertijul poate provoca anxietate, izolare socială și frică permanentă de recurența episoadelor.

Cum se pune diagnosticul pentru vertij

Diagnosticul începe cu o evaluare clinică atentă și discutarea istoricului medical.

Medicul analizează:

• tipul simptomelor;
• durata episoadelor;
• factorii declanșatori;
• bolile asociate.

Teste vestibulare

Pentru evaluarea sistemului vestibular sunt utilizate mai multe teste clinice specifice, care ajută la identificarea cauzei vertijului și la diferențierea vertijului periferic de cel central.

Testul Dix-Hallpike este unul dintre cele mai utilizate teste vestibulare și are rolul de a identifica vertijul paroxistic pozițional benign (VPPB). Medicul schimbă rapid poziția pacientului din șezut în culcat, cu capul rotit lateral, pentru a observa apariția vertijului și a nistagmusului.

Testul Head Impulse (Halmagyi) evaluează funcția vestibulară periferică. Medicul rotește rapid capul pacientului în timp ce acesta încearcă să își mențină privirea fixată pe un punct. Apariția unor mișcări corectoare ale ochilor poate sugera afectarea urechii interne.

Teste de echilibru

Testul Romberg este utilizat pentru evaluarea echilibrului static. Pacientul stă în picioare cu ochii deschiși și apoi închiși, iar medicul observă eventualele dezechilibre sau oscilații ale corpului. 

Testul Fukuda (Unterberger) presupune ca pacientul să meargă pe loc cu ochii închiși. Rotirea progresivă a corpului într-o anumită direcție poate sugera o afectare vestibulară unilaterală.

Testul de mers tandem evaluează coordonarea și echilibrul dinamic. Pacientul merge în linie dreaptă, punând un picior în fața celuilalt, similar cu mersul „pe sfoară”. Dificultățile importante pot sugera afectare vestibulară sau neurologică.

Testele de urmărire oculară și evaluarea nistagmusului permit observarea mișcărilor involuntare ale ochilor, care oferă informații importante despre funcționarea sistemului vestibular și a conexiunilor neurologice.

Imagistică (RMN, CT)

În unele cazuri pot fi recomandate investigații suplimentare, precum videonistagmografia (VNG), electronistagmografia, care analizează mai detaliat funcția vestibulară.

Testele de echilibru și coordonare sunt completate, atunci când este necesar, de investigații imagistice, precum RMN sau CT, pentru excluderea afecțiunilor neurologice centrale.

În clinica noastră, evaluarea complexă multidisciplinară permite stabilirea unui plan personalizat de tratament și de recuperare pentru fiecare pacient.

Tratament pentru vertij

Tratamentul vertijului depinde întotdeauna de cauza care îl produce. În cele mai multe cazuri, cele mai bune rezultate apar prin combinarea tratamentului medicamentos și a recuperării vestibulare.

La KINOMED, punem accent pe recuperarea funcțională și pe readaptarea pacientului la activitățile zilnice, folosind terapii moderne și programe personalizate.

Kinetoterapie vestibulară pentru vertij

Kinetoterapia vestibulară este una dintre cele mai eficiente metode de tratament pentru vertijul cronic și tulburările de echilibru.

Programul include:

• exerciții pentru refacerea echilibrului;
• antrenarea coordonării;
• reeducarea sistemului vestibular;
• exerciții pentru reducerea sensibilității la mișcare.

Prin exerciții progresive și atent monitorizate, creierul învață să compenseze semnalele deficitare provenite din urechea internă.

Tratament medicamentos pentru vertij

Medicamentele pot reduce simptomele acute și disconfortul asociat vertijului.

Cele mai utilizate sunt:

• antivertiginoasele;
• antiemeticele pentru greață și vărsături;
• sedativele vestibulare.

Manevre vestibulare pentru vertij

Manevrele vestibulare sunt utilizate în special în vertijul paroxistic pozițional benign. Manevra Epley are rolul de a repoziționa cristalele deplasate din urechea internă și poate ameliora simptomele rapid, uneori chiar după o singură ședință.

Intervenții chirurgicale pentru vertij

În cazurile severe sau rezistente la tratament, poate fi necesară intervenția chirurgicală, mai ales în afecțiunile structurale ale urechii interne. Totuși, majoritatea pacienților răspund bine la tratamentele conservatoare și la recuperarea vestibulară.

Remedii și gestionarea acasă a vertijului

În timpul unui episod de vertij sunt recomandate odihna și evitarea mișcărilor bruște ale capului.

Pacientul trebuie să:

• se ridice lent;
• evite schimbările rapide de poziție;
• consume suficiente lichide;
• mențină o alimentație echilibrată.

Pentru vertij, exercițiile simple de echilibru recomandate de kinetoterapeut pot reduce frecvența episoadelor și pot îmbunătăți stabilitatea.

Gestionarea stresului este foarte importantă, deoarece anxietatea poate agrava simptomele.

Cum prevenim apariția vertijului

Prevenția joacă un rol esențial în reducerea riscului de vertij și a recurențelor.

Este recomandat:

• să menținem un stil de viață activ;
• să efectuăm exerciții regulate;
• să controlăm tensiunea arterială;
• să evităm stresul excesiv;
• să tratăm corect afecțiunile cronice.

Mobilitatea și postura corectă sunt esențiale pentru menținerea echilibrului. Recuperarea medicală și kinetoterapia pot contribui semnificativ la prevenirea problemelor vestibulare și musculo-scheletale.