Sindromul de impingement subacromial/al umărului reprezintă o afecțiune întâlnită destul de des în rândul populației, deoarece articulația umărului este mai predispusă în ceea ce privește afecțiunile (accidentări, traumatisme, suprasolicitări etc), datorită stabilității scăzute ale acesteia. Acest sindrom este caracterizat de obstrucția subacromială, ce determină iritare la nivelul mușchiului supraspinos. Este o afecțiune ce afectează în principal persoanele tinere, sportivii, și, în cazuri mai puține, persoanele vârstnice.

Sindromul de impingement poate fi:

• Sindrom de impingement primar – iritarea se produce în porțiunea superioară a coafei rotatorilor (grup de mușchi și tendoane situațe la nivelul omoplatului care acoperă capul humeral) – caracteristic persoanelor cu vârsta peste 45 ani;
• Sindrom de impingement secundar – iritarea se produce datorită unor probleme de menținere a capului humeral – caracteristic persoanelor tinere;
• Sindrom de impingement intern / glenoid – este afectată fața posterioară a articulației scapulo-humerale;
• Sindrom de impingement subcoracoid – se caracterizează prin îngustarea spațiului subcoracoid și are ca și particularitate ruperea tendonului mușchiului subscapular.

Cauzele principale ce duc la apariția sindromului de impingement subacromial sunt:

• Traumatisme – mișcări bruște, lovituri, căzături, etc;
• Presiunea / tensiunea continuă la care este supusă musculatura aferentă umărului;
• Activități sportive ce presupun suprasolicitare continua asupra articulației umărului în special cu brațele deasupra capului – baschet, volei, etc ;
• Factorii profesionali – activități profesionale ce implică menținerea brațelor deasupra capului timp îndelungat, etc;
• Procesele metabolice și fiziologice declanșate de înaintarea în vârstă;
• Afecțiuni ce vizează grupul de coafă rotatorie;
• Modificări articulare de tip degenerativ – periartoza scapulo-humerală;
• Modificări osteofitice – osteofite, calcifieri, etc;
• Modificări articulare de tip inflamator – periartrita scapulo-humerală;
• Tulburări accentuate de statică vertebrală – cifoza, scolioza.

Tabloul clinic este reprezentat de următoarele simptome:

• Durere cu caracter mecanic localizată la nivelul umărului și brațului, local, în funcție de tipologia impingementului;
• Durerea se accentuează în timpul mișcărilor și noaptea;
• Limitarea mobilității membrului superior afectat;
• Senzație de slăbiciune, sensibilitate și scăderea forței mușchior de la nivelul membrului superior afectat;
• Instabilitatea articulației scapulo-humerale și rigiditatea acesteia;
• Stare generală de iritabilitate;
• Presiune resimțită la nivelul acromionului;
• Pot apărea semne de inflamație.

Tratament

Tratamentul diferă în funcție de tipul și stadiul sindromului de impingement, în unele cazuri ajungându-se la tratament chirurgical. În cazul intervențiilor chirurgicale se va aplica tratamentul de recuperare post-intervenție chirurgicală.

• Electroterapie – proceduri ce au ca efect principal antiinflamator și antialgic;
• Kinetoterapie pasivă (ARTOMOT) – până la recâștigarea mobilității articulare;
• Crioterapie (CRYO);
• Kinetoterapie – pentru antebraț și articulația pumnului.

Tratamentul de recuperare fizical-kinetic propriu-zis în cazul sindromului de impingement subacromial este compus din următoarele proceduri:

• Electroterapie – proceduri ce au ca efect principal ameliorarea durerii – curenți interferențiali (CIF), stimularea fibrelor nervoase (TENS);
• Masoterapie – masajul segmentar sedativ-decontracturant care se poate asocia cu masaj cu aplicații de căldură;
• Terapie prin unde mecanice – shockwave (ESWT);
• Ultrasonoforeză;
• Terapie manuală;
• Medical taping;
• Kinetoterapie;
• Huber 360, evaluări și ședințe de recuperare.