Sindromul de impingement subacromial/al umarului reprezinta o afectiune intalnita destul de des in randul populatiei, deoarece articulatia umarului este mai predispusa in ceea ce priveste afectiunile (accidentari, traumatisme, suprasolicitari etc), datorita stabilitatii scazute ale acesteia. Acest sindrom este caracterizat de obstructia subacromiala, ce determina iritare la nivelul muschiului supraspinos. Este o afectiune ce afecteaza in principal persoanele tinere, sportivii, si, îin cazuri mai putine, persoanele varstnice.
Sindromul de impingement poate fi:
Sindrom de impingement primar – iritarea se produce in portiunea superioara a coafei rotatorilor (grup de muschi si tendoane situate la nivelul omoplatului care acopera capul humeral) – caracteristic persoanelor cu varsta peste 45 ani;
Sindrom de impingement secundar – iritarea se produce datorita unor probleme de mentinere a capului humeral – caracteristic persoanelor tinere;
Sindrom de impingement intern / glenoid – este afectata fata posterioara a articulatiei scapulo-humerale;
Sindrom de impingement subcoracoid – se caracterizeaza prin ingustarea spatiului subcoracoid si are ca si particularitate ruperea tendonului muschiului subscapular.
Cauzele principale ce duc la aparitia sindromului de impingement subacromial sunt:
Traumatisme – miscari bruste, lovituri, cazaturi etc;
Presiunea / tensiunea continua la care este supusa musculatura aferenta umarului;
Activitati sportive ce presupun suprasolicitare continua asupra articulatiei umarului in special cu brtțele deasupra capului – baschet, volei etc;
Factorii profesionali – activitati profesionale ce implica mentinerea bratelor deasupra capului timp indelungat etc;
Procesele metabolice si fiziologice declansate de inaintarea in varsta;
Afectiuni ce vizeaza grupul de coafa rotatorie;
Modificari articulare de tip degenerativ – periartoza scapulo-humerala;
Modificari osteofitice – osteofite, calcifieri etc;
Modificari articulare de tip inflamator – periartrita scapulo-humerala;
Tulburari accentuate de statica vertebrala – cifoza, scolioza.
Tabloul clinic este reprezentat de urmatoarele simptome:
Durere cu caracter mecanic localizata la nivelul umarului si bratului, local, in functie de tipologia impingementului;
Durerea se accentueaza in timpul miscarilor si noaptea;
Limitarea mobilitatii membrului superior afectat;
Senzatie de slabiciune, sensibilitate si scaderea fortei muschior de la nivelul membrului superior afectat;
Instabilitatea articulatiei scapulo-humerale si rigiditatea acesteia;
Stare generala de iritabilitate;
Presiune resimtita la nivelul acromionului;
Pot aparea semne de inflamatie.
Tratament:
Tratamentul difera in functie de tipul si stadiul sindromului de impingement, in unele cazuri ajungandu-se la tratament chirurgical. In cazul intervențiilor chirurgicale se va aplica tratamentul de recuperare post-interventie chirurgicala.
Electroterapie – proceduri ce au ca efect principal antiinflamator si antialgic;
Kinetoterapie pasiva (ARTOMOT) – pana la recastigarea mobilitatii articulare;
Crioterapie (CRYO);
Kinetoterapie – pentru antebrat si articulatia pumnului.
Tratamentul de recuperare fizical-kinetic propriu-zis in cazul sindromului de impingement subacromial este compus din urmatoarele proceduri:
Electroterapie – proceduri ce au ca efect principal ameliorarea durerii – curenti interferentiali (CIF), stimularea fibrelor nervoase (TENS);
Masoterapie – masajul segmentar sedativ-decontracturant care se poate asocia cu masaj cu aplicatii de caldura;
Terapie prin unde mecanice – shockwave (ESWT);
Ultrasonoforeza;
Terapie manuala;
Medical taping;
Kinetoterapie;
Huber 360, evaluari si sedinte de recuperare.