LUXAȚIA RECIDIVANTĂ DE UMĂR

Ce este luxația recidivantă de umăr? Articulația umărului sau articulația scapulo-humerală/gleno-humerală este o articulație sfenoidă (enartroză) cu trei grade de libertate. Articulația gleno-humerală este formată din trei componente – capul humeral, scapula / omoplatul și claviculă. Articulația scapulo-humerală reprezintă joncțiunea membrelor superioare cu truchiul, iar prin gradele sale de libertate demonstrează o flexibilitate superioară față de celelalte articulații mari ale corpului. Articulația gleno-humerală întră în biomecanica majorităților mișcărilor, chiar și în toate activitățile cotidiene.

Mobilitatea și stabilitatea acestei articulații fiind foarte importante, deoarece, datorită mobilității mari, stabilitatea este scăută. Instabilitatea umărului se datorează slăbirii ligamentelor, tendoanelor și scăderii forței mușchilor ce acoperă articulația.

Prin luxație ne referim la pierderea contactului fiziologic dintre suprafețele articulare, capul humeral ieșind din cavitatea glenoidă. Pot apărea și subluxații, situația în care capul humeral nu iese în totalitate din cavitate, ci parțial.

Cauzele principale ce duc la apariția luxației recidivante de umăr sunt:

  • Traumatisme – luxația inițială a umărului – duce la luxații repetate și la instabilitatea umărului, iar sturcturile se lezează (mușchi, ligament, etc.) – în cele mai multe cazuri duce la leziunea Bankart;
  • Activitățile sportive care suprasolicită în mod repetat umărul – tenis, volei, handball, înot – slăbesc structurile capsulo-ligamentare ale articulației;
  • Laxitatea ligamentară – slăbirea ligamentelor;
  • Idiopatice – instabilitatea umărului este datorată unei cauze necunoscute – instabilitate multidirecțională.

Tabloul clinic se caracterizează prin următoarea simptomatologie:

  • Durere cu caracter mecanic localizată la nivelul umărului;
  • Inflamație la nivelul structurilor capsulo-ligamentare (dacă au fost lezate);
  • Limitarea mobilității la nivelul umărului;
  • Instabilitatea semnificativă a articulației umărului.

Tratament

Tratamentul principal în cazul luxației recidivante este tratamentul chirurgical, urmat de o perioadă de imobilizare de aproximativ 3 săptămâni. În acest interval, se vor efectua următoarele proceduri:

  • Electroterapie – proceduri ce au ca efect principal antiinflamator și antialgic – stimularea fibrelor nervoase (TENS);
  • Kinetoterapie pasivă (ARTOMOT) – până la recâștigarea mobilității articulare;
  • Crioterapie (CRYO);

Tratamentul de recuperare fizical-kinetic pentru luxația recidinată de umăr:

  • Crioterapie (CRYO);
  • Electroterapie – proceduri ce au ca efect principal tonifierea musculaturii umăruli – stimularea fibrelor nervoase (TENS), electrostimulare neuro-musculară (ESNM);
  • Terapie manuală;
  • Kinetoterapie;
  • Huber 360, evaluare și recuperare personalizată.